cucură
Romanian
Etymology
Ultimately from Latin cucurum.
Noun
cucură f (plural cucure)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cucură | cucura | cucure | cucurele | |
| genitive-dative | cucure | cucurei | cucure | cucurelor | |
| vocative | cucură, cucuro | cucurelor | |||