cufăruț

Romanian

Etymology

From cufăr +‎ -uț.

Noun

cufăruț n (plural cufăruțe)

  1. diminutive of cufăr

Declension

Declension of cufăruț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cufăruț cufăruțul cufăruțe cufăruțele
genitive-dative cufăruț cufăruțului cufăruțe cufăruțelor
vocative cufăruțule cufăruțelor

References

  • cufăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN