cuiba

Romanian

Etymology

From cuib.

Verb

a cuiba (third-person singular present cuibează, past participle cuibat) 1st conjugation

  1. to nest

Conjugation

    conjugation of cuiba (first conjugation, no infix)
infinitive a cuiba
gerund cuibând
past participle cuibat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cuib cuibi cuibă cuibăm cuibați cuibă
imperfect cuibam cuibai cuiba cuibam cuibați cuibau
simple perfect cuibai cuibași cuibă cuibarăm cuibarăți cuibară
pluperfect cuibasem cuibaseși cuibase cuibaserăm cuibaserăți cuibaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cuib să cuibi să cuibe să cuibăm să cuibați să cuibe
imperative — tu — — voi —
affirmative cuibă cuibați
negative nu cuiba nu cuibați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.