cuibuț

Romanian

Etymology

From cuib +‎ -uț.

Noun

cuibuț n (plural cuibuțe)

  1. diminutive of cuib

Declension

Declension of cuibuț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cuibuț cuibuțul cuibuțe cuibuțele
genitive-dative cuibuț cuibuțului cuibuțe cuibuțelor
vocative cuibuțule cuibuțelor

References

  • cuibuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN