culată
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian culatta.
Noun
culată f (plural culate)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culată | culata | culate | culatele | |
| genitive-dative | culate | culatei | culate | culatelor | |
| vocative | culată, culato | culatelor | |||
References
- culată in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN