culmiș
See also: culmis
Romanian
Etymology
From culme + -iș.
Noun
culmiș n (plural culmișuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culmiș | culmișul | culmișuri | culmișurile | |
| genitive-dative | culmiș | culmișului | culmișuri | culmișurilor | |
| vocative | culmișule | culmișurilor | |||