culmiță
Romanian
Etymology
Noun
culmiță f (plural culmițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culmiță | culmița | culmițe | culmițele | |
| genitive-dative | culmițe | culmiței | culmițe | culmițelor | |
| vocative | culmiță, culmițo | culmițelor | |||