culuc
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قوللق (kulluk).
Noun
culuc n (plural culucuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culuc | culucul | culucuri | culucurile | |
| genitive-dative | culuc | culucului | culucuri | culucurilor | |
| vocative | culucule | culucurilor | |||