cumpănire
Romanian
Etymology
Noun
cumpănire f (plural cumpăniri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cumpănire | cumpănirea | cumpăniri | cumpănirile | |
| genitive-dative | cumpăniri | cumpănirii | cumpăniri | cumpănirilor | |
| vocative | cumpănire, cumpănireo | cumpănirilor | |||