cununiță
Romanian
Etymology
Noun
cununiță f (plural cununițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cununiță | cununița | cununițe | cununițele | |
| genitive-dative | cununițe | cununiței | cununițe | cununițelor | |
| vocative | cununiță, cununițo | cununițelor | |||