curbură
Romanian
Etymology
Borrowed from French courbure.
Noun
curbură f (plural curburi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curbură | curbura | curburi | curburile | |
| genitive-dative | curburi | curburii | curburi | curburilor | |
| vocative | curbură, curburo | curburilor | |||
Synonyms
- cotitură
- meandră