curmătură
Romanian
Etymology
Noun
curmătură f (plural curmături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curmătură | curmătura | curmături | curmăturile | |
| genitive-dative | curmături | curmăturii | curmături | curmăturilor | |
| vocative | curmătură, curmăturo | curmăturilor | |||