curtier
Romanian
Etymology
Borrowed from French courtier.
Noun
curtier m (plural curtieri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curtier | curtierul | curtieri | curtierii | |
| genitive-dative | curtier | curtierului | curtieri | curtierilor | |
| vocative | curtierule | curtierilor | |||