curui
Romanian
Noun
curui m (plural curui)
- obsolete form of coroi
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curui | curuiul | curui | curuii | |
| genitive-dative | curui | curuiului | curui | curuilor | |
| vocative | curuiule | curuilor | |||
References
- curui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN