curui
Romanian
Noun
curui m (plural curui)
- obsolete form of coroi
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | curui | curuiul | curui | curuii | |
genitive-dative | curui | curuiului | curui | curuilor | |
vocative | curuiule | curuilor |
References
- curui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN