cuviincios

Romanian

Etymology

From cuviință +‎ -os.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌku.vi.inˈt͡ʃʲos/

Adjective

cuviincios m or n (feminine singular cuviincioasă, masculine plural cuviincioși, feminine and neuter plural cuviincioase)

  1. proper
  2. becoming, proper, decorous
  3. decent
  4. polite
  5. deferent

Declension

Declension of cuviincios
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite cuviincios cuviincioasă cuviincioși cuviincioase
definite cuviinciosul cuviincioasa cuviincioșii cuviincioasele
genitive-
dative
indefinite cuviincios cuviincioase cuviincioși cuviincioase
definite cuviinciosului cuviincioasei cuviincioșilor cuviincioaselor

Synonyms

Adverb

cuviincios

  1. decently
  2. properly