dămândăciune

Romanian

Etymology

From dămând +‎ -ăciune.

Noun

dămândăciune f (plural dămândăciuni)

  1. (obsolete, rare) order, command
    Synonym: poruncă

Declension

Declension of dămândăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative dămândăciune dămândăciunea dămândăciuni dămândăciunile
genitive-dative dămândăciuni dămândăciunii dămândăciuni dămândăciunilor
vocative dămândăciune, dămândăciuneo dămândăciunilor

References

  • dămândăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.