dănțuitor
Romanian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /dən.t͡su.iˈtor/
Noun
dănțuitor m (plural dănțuitori, feminine equivalent dănțuitoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dănțuitor | dănțuitorul | dănțuitori | dănțuitorii | |
| genitive-dative | dănțuitor | dănțuitorului | dănțuitori | dănțuitorilor | |
| vocative | dănțuitorule | dănțuitorilor | |||
Further reading
- “dănțuitor”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025