dănuit

Romanian

Etymology

Past participle of dănui.

Adjective

dănuit m or n (feminine singular dănuită, masculine plural dănuiți, feminine and neuter plural dănuite)

  1. (obsolete) gifted

Declension

Declension of dănuit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite dănuit dănuită dănuiți dănuite
definite dănuitul dănuita dănuiții dănuitele
genitive-
dative 		indefinite dănuit dănuite dănuiți dănuite
definite dănuitului dănuitei dănuiților dănuitelor

Verb

dănuit (past participle of dănui)

  1. past participle of dănui

References

  • dănuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.