dăunare
Romanian
Etymology
Noun
dăunare f (plural dăunări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dăunare | dăunarea | dăunări | dăunările | |
| genitive-dative | dăunări | dăunării | dăunări | dăunărilor | |
| vocative | dăunare, dăunareo | dăunărilor | |||
References
- dăunare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN