daicar

Romanian

Etymology

From daică +‎ -ar.

Noun

daicar m (plural daicari)

  1. (regional) beggar, mendicant
    Synonym: cerșetor

Declension

Declension of daicar
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative daicar daicarul daicari daicarii
genitive-dative daicar daicarului daicari daicarilor
vocative daicarule daicarilor

References

  • daicar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN