daicar
Romanian
Etymology
From daică + -ar.
Noun
daicar m (plural daicari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | daicar | daicarul | daicari | daicarii | |
| genitive-dative | daicar | daicarului | daicari | daicarilor | |
| vocative | daicarule | daicarilor | |||
References
- daicar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN