daul
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish طاول (davul), variant of طبل (tabl).
Noun
daul n (plural dauluri)
- (obsolete) a large drum
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | daul | daulul | dauluri | daulurile | |
genitive-dative | daul | daulului | dauluri | daulurilor | |
vocative | daulule | daulurilor |
References
- daul in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN