deține

Romanian

Etymology

Borrowed from French détenir, Latin detinere, with conjugation based on ține.

Verb

a deține (third-person singular present deține, past participle deținut, third-person subjunctive dețină) 3rd conjugation

  1. (transitive) to detain
  2. (transitive) to own
    Synonym: poseda

Conjugation

    conjugation of deține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a deține
gerund deținând
past participle deținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dețin deții deține deținem dețineți dețin
imperfect dețineam dețineai deținea dețineam dețineați dețineau
simple perfect deținui deținuși deținu deținurăm deținurăți deținură
pluperfect deținusem deținuseși deținuse deținuserăm deținuserăți deținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dețin să deții să dețină să deținem să dețineți să dețină
imperative — tu — — voi —
affirmative deține dețineți
negative nu deține nu dețineți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.