decernare
Latin
Verb
dēcernāre
- second-person singular present passive subjunctive of dēcernō
Romanian
Etymology
Noun
decernare f (plural decernări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | decernare | decernarea | decernări | decernările | |
| genitive-dative | decernări | decernării | decernări | decernărilor | |
| vocative | decernare, decernareo | decernărilor | |||