decoperta

Romanian

Etymology

From des- +‎ coperta.

Verb

a decoperta (third-person singular present decopertează, past participle decopertat) 1st conjugation

  1. to remove the roof of a building
  2. to remove the soil above a mineral deposit

Conjugation

    conjugation of decoperta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a decoperta
gerund decopertând
past participle decopertat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decopertez decopertezi decopertează decopertăm decopertați decopertează
imperfect decopertam decopertai decoperta decopertam decopertați decopertau
simple perfect decopertai decopertași decopertă decopertarăm decopertarăți decopertară
pluperfect decopertasem decopertaseși decopertase decopertaserăm decopertaserăți decopertaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decopertez să decopertezi să decoperteze să decopertăm să decopertați să decoperteze
imperative — tu — — voi —
affirmative decopertează decopertați
negative nu decoperta nu decopertați

References

  • decoperta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.