decuplare
Romanian
Etymology
Noun
decuplare f (plural decuplări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | decuplare | decuplarea | decuplări | decuplările | |
| genitive-dative | decuplări | decuplării | decuplări | decuplărilor | |
| vocative | decuplare, decuplareo | decuplărilor | |||
Spanish
Verb
decuplare
- first/third-person singular future subjunctive of decuplar