deitate
English
Pronunciation
- IPA(key): /ˈdiːɪtət/, /ˈdeɪ.ɪtət/
Adjective
deitate (not comparable)
- (obsolete) deified; made into a god
- c. 1551, Thomas Cranmer, Second Book against Transubstantiation:
- One person and one Christ, who is God incarnate, and man deitate.
References
- “deitate”, in Webster’s Revised Unabridged Dictionary, Springfield, Mass.: G. & C. Merriam, 1913, →OCLC.
Interlingua
Noun
deitate (plural deitates)
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /dejˈta.te/
- Rhymes: -ate
- Hyphenation: dei‧tà‧te
Noun
deitate f (plural deitati)
- alternative form of deitade
Anagrams
Latin
Noun
deitāte
- ablative singular of deitās
Romanian
Etymology
Noun
deitate f (plural deitatăți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | deitate | deitatea | deitatăți | deitatățile | |
| genitive-dative | deitatăți | deitatății | deitatăți | deitatăților | |
| vocative | deitate, deitateo | deitatăților | |||
References
- deitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN