dejuna
See also: dejunà
Catalan
Adjective
dejuna
- feminine singular of dejú
Verb
dejuna
- inflection of dejunar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French déjeuner.
Verb
a dejuna (third-person singular present dejunează, past participle dejunat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of dejuna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dejuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dejunând | ||||||
| past participle | dejunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dejunez | dejunezi | dejunează | dejunăm | dejunați | dejunează | |
| imperfect | dejunam | dejunai | dejuna | dejunam | dejunați | dejunau | |
| simple perfect | dejunai | dejunași | dejună | dejunarăm | dejunarăți | dejunară | |
| pluperfect | dejunasem | dejunaseși | dejunase | dejunaserăm | dejunaserăți | dejunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dejunez | să dejunezi | să dejuneze | să dejunăm | să dejunați | să dejuneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dejunează | dejunați | |||||
| negative | nu dejuna | nu dejunați | |||||