delegare
See also: delegaré
Italian
Etymology
Probably borrowed from Latin dēlēgāre.
Pronunciation
- IPA(key): /de.leˈɡa.re/
- Rhymes: -are
- Hyphenation: de‧le‧gà‧re
Audio: (file)
Verb
delegàre (first-person singular present dèlego, first-person singular past historic delegài, past participle delegàto, auxiliary avére)
Conjugation
Conjugation of delegàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
Latin
Verb
dēlēgāre
- inflection of dēlēgō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
delegare f (plural delegări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | delegare | delegarea | delegări | delegările | |
| genitive-dative | delegări | delegării | delegări | delegărilor | |
| vocative | delegare, delegareo | delegărilor | |||
References
- delegare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
delegare
- first/third-person singular future subjunctive of delegar