delegare

See also: delegaré

Italian

Etymology

Probably borrowed from Latin dēlēgāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /de.leˈɡa.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: de‧le‧gà‧re
  • Audio:(file)

Verb

delegàre (first-person singular present dèlego, first-person singular past historic delegài, past participle delegàto, auxiliary avére)

  1. to delegate
  2. to appoint (someone to represent one)

Conjugation

Latin

Verb

dēlēgāre

  1. inflection of dēlēgō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From delega +‎ -re.

Noun

delegare f (plural delegări)

  1. delegation

Declension

Declension of delegare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative delegare delegarea delegări delegările
genitive-dative delegări delegării delegări delegărilor
vocative delegare, delegareo delegărilor

References

  • delegare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

delegare

  1. first/third-person singular future subjunctive of delegar