demasca

Romanian

Etymology

Borrowed from French démasquer.

Verb

a demasca (third-person singular present demască, past participle demascat) 1st conjugation

  1. to unmask

Conjugation

    conjugation of demasca (first conjugation, no infix)
infinitive a demasca
gerund demascând
past participle demascat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present demasc demaști demască demascăm demascați demască
imperfect demascam demascai demasca demascam demascați demascau
simple perfect demascai demascași demască demascarăm demascarăți demascară
pluperfect demascasem demascaseși demascase demascaserăm demascaserăți demascaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să demasc să demaști să demaște să demascăm să demascați să demaște
imperative — tu — — voi —
affirmative demască demascați
negative nu demasca nu demascați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.