demina

Romanian

Etymology

Borrowed from French déminer.

Verb

a demina (third-person singular present deminează, past participle deminat) 1st conjugation

  1. to demine

Conjugation

    conjugation of demina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a demina
gerund deminând
past participle deminat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deminez deminezi deminează deminăm deminați deminează
imperfect deminam deminai demina deminam deminați deminau
simple perfect deminai deminași demină deminarăm deminarăți deminară
pluperfect deminasem deminaseși deminase deminaserăm deminaserăți deminaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deminez să deminezi să demineze să deminăm să deminați să demineze
imperative — tu — — voi —
affirmative deminează deminați
negative nu demina nu deminați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.