demoniza

See also: demonizá

Galician

Verb

demoniza

  1. inflection of demonizar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From demon +‎ -iza.

Verb

a demoniza (third-person singular present demonizează, past participle demonizat) 1st conjugation

  1. to demonize

Conjugation

    conjugation of demoniza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a demoniza
gerund demonizând
past participle demonizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present demonizez demonizezi demonizează demonizăm demonizați demonizează
imperfect demonizam demonizai demoniza demonizam demonizați demonizau
simple perfect demonizai demonizași demoniză demonizarăm demonizarăți demonizară
pluperfect demonizasem demonizaseși demonizase demonizaserăm demonizaserăți demonizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să demonizez să demonizezi să demonizeze să demonizăm să demonizați să demonizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative demonizează demonizați
negative nu demoniza nu demonizați

Spanish

Verb

demoniza

  1. inflection of demonizar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.