dencișor
Romanian
Etymology
From denci + -ișor.
Noun
dencișor m (plural dencișori)
- diminutive of denci
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dencișor | dencișorul | dencișori | dencișorii | |
| genitive-dative | dencișor | dencișorului | dencișori | dencișorilor | |
| vocative | dencișorule | dencișorilor | |||