denemicăciune
Romanian
Etymology
From denemica + -ăciune.
Noun
denemicăciune f (plural denemicăciuni)
- (dated) annihilation
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | denemicăciune | denemicăciunea | denemicăciuni | denemicăciunile | |
| genitive-dative | denemicăciuni | denemicăciunii | denemicăciuni | denemicăciunilor | |
| vocative | denemicăciune, denemicăciuneo | denemicăciunilor | |||