denumit
Romanian
Etymology
Past participle of denumi.
Adjective
denumit m or n (feminine singular denumită, masculine plural denumiți, feminine and neuter plural denumite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | denumit | denumită | denumiți | denumite | |||
| definite | denumitul | denumita | denumiții | denumitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | denumit | denumite | denumiți | denumite | |||
| definite | denumitului | denumitei | denumiților | denumitelor | ||||
Verb
denumit (past participle of denumi)
- past participle of denumi
References
- denumit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN