depista

See also: dépista

Italian

Pronunciation

  • IPA(key): /deˈpis.ta/
  • Rhymes: -ista
  • Hyphenation: de‧pì‧sta

Verb

depista

  1. inflection of depistare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from French dépister.

Verb

a depista (third-person singular present depistează, past participle depistat) 1st conjugation

  1. to track down

Conjugation

    conjugation of depista (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a depista
gerund depistând
past participle depistat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present depistez depistezi depistează depistăm depistați depistează
imperfect depistam depistai depista depistam depistați depistau
simple perfect depistai depistași depistă depistarăm depistarăți depistară
pluperfect depistasem depistaseși depistase depistaserăm depistaserăți depistaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să depistez să depistezi să depisteze să depistăm să depistați să depisteze
imperative — tu — — voi —
affirmative depistează depistați
negative nu depista nu depistați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.