depreciator

English

Etymology

From depreciate +‎ -or.

Noun

depreciator (plural depreciators)

  1. (economics) Someone who depreciates.
    • 1961, Charles Lee Prather, Money and Banking:
      Any advantage gained from depreciation is usually temporary because prices in the depreciator's market tend to rise if for no other reason than the increase in international demand for its goods. The reduction in purchasing power of []

Translations

Romanian

Etymology

Borrowed from French dépréciateur.

Adjective

depreciator m or n (feminine singular depreciatoare, masculine plural depreciatori, feminine and neuter plural depreciatoare)

  1. depreciatory

Declension

Declension of depreciator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite depreciator depreciatoare depreciatori depreciatoare
definite depreciatorul depreciatoarea depreciatorii depreciatoarele
genitive-
dative
indefinite depreciator depreciatoare depreciatori depreciatoare
definite depreciatorului depreciatoarei depreciatorilor depreciatoarelor