deruta

Romanian

Etymology

Borrowed from French dérouter.

Verb

a deruta (third-person singular present derutează, past participle derutat) 1st conjugation

  1. to confuse, to disorient

Conjugation

    conjugation of deruta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a deruta
gerund derutând
past participle derutat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present derutez derutezi derutează derutăm derutați derutează
imperfect derutam derutai deruta derutam derutați derutau
simple perfect derutai derutași derută derutarăm derutarăți derutară
pluperfect derutasem derutaseși derutase derutaserăm derutaserăți derutaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să derutez să derutezi să deruteze să derutăm să derutați să deruteze
imperative — tu — — voi —
affirmative derutează derutați
negative nu deruta nu derutați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.