desăvârșire
Romanian
Etymology
Noun
desăvârșire f (plural desăvârșiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | desăvârșire | desăvârșirea | desăvârșiri | desăvârșirile | |
| genitive-dative | desăvârșiri | desăvârșirii | desăvârșiri | desăvârșirilor | |
| vocative | desăvârșire, desăvârșireo | desăvârșirilor | |||