descăiera
Romanian
Etymology
From des- + căiera.
Verb
a descăiera (third-person singular present descaieră, past participle descăierat) 1st conjugation
- (obsolete) to break up a fight
Conjugation
conjugation of descăiera (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descăiera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descăierând | ||||||
| past participle | descăierat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descăier | descăieri | descăieră | descăierăm | descăierați | descăieră | |
| imperfect | descăieram | descăierai | descăiera | descăieram | descăierați | descăierau | |
| simple perfect | descăierai | descăierași | descăieră | descăierarăm | descăierarăți | descăierară | |
| pluperfect | descăierasem | descăieraseși | descăierase | descăieraserăm | descăieraserăți | descăieraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descăier | să descăieri | să descăiere | să descăierăm | să descăierați | să descăiere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descăieră | descăierați | |||||
| negative | nu descăiera | nu descăierați | |||||
References
- descăiera in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN