descălțat
Romanian
Etymology
Past participle of descălța.
Noun
descălțat n (plural descălțaturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | descălțat | descălțatul | descălțaturi | descălțaturile | |
| genitive-dative | descălțat | descălțatului | descălțaturi | descălțaturilor | |
| vocative | descălțatule | descălțaturilor | |||