descătărăma

Romanian

Etymology

From des- +‎ cataramă.

Verb

a descătărăma (third-person singular present descătărămează, past participle descătărămat) 1st conjugation

  1. to unbuckle

Conjugation

    conjugation of descătărăma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a descătărăma
gerund descătărămând
past participle descătărămat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descătărămez descătărămezi descătărămează descătărămăm descătărămați descătărămează
imperfect descătărămam descătărămai descătărăma descătărămam descătărămați descătărămau
simple perfect descătărămai descătărămași descătărămă descătărămarăm descătărămarăți descătărămară
pluperfect descătărămasem descătărămaseși descătărămase descătărămaserăm descătărămaserăți descătărămaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descătărămez să descătărămezi să descătărămeze să descătărămăm să descătărămați să descătărămeze
imperative — tu — — voi —
affirmative descătărămează descătărămați
negative nu descătărăma nu descătărămați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.