descătușa

Romanian

Etymology

From des- +‎ încătușa.

Pronunciation

  • IPA(key): /des.kə.tuˈʃa/
  • Hyphenation: des‧kə‧tu‧ʃa

Verb

a descătușa (third-person singular present descătușează, past participle descătușat) 1st conjugation

  1. to uncuff, unhandcuff
    Antonym: încătușa

Conjugation

    conjugation of descătușa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a descătușa
gerund descătușând
past participle descătușat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descătușez descătușezi descătușează descătușăm descătușați descătușează
imperfect descătușam descătușai descătușa descătușam descătușați descătușau
simple perfect descătușai descătușași descătușă descătușarăm descătușarăți descătușară
pluperfect descătușasem descătușaseși descătușase descătușaserăm descătușaserăți descătușaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descătușez să descătușezi să descătușeze să descătușăm să descătușați să descătușeze
imperative — tu — — voi —
affirmative descătușează descătușați
negative nu descătușa nu descătușați

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.