descrunta

Romanian

Etymology

From des- +‎ încrunta.

Verb

a descrunta (third-person singular present descruntă, past participle descruntat) 1st conjugation

  1. to stop frowning

Conjugation

    conjugation of descrunta (first conjugation, no infix)
infinitive a descrunta
gerund descruntând
past participle descruntat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descrunt descrunți descruntă descruntăm descruntați descruntă
imperfect descruntam descruntai descrunta descruntam descruntați descruntau
simple perfect descruntai descruntași descruntă descruntarăm descruntarăți descruntară
pluperfect descruntasem descruntaseși descruntase descruntaserăm descruntaserăți descruntaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descrunt să descrunți să descrunte să descruntăm să descruntați să descrunte
imperative — tu — — voi —
affirmative descruntă descruntați
negative nu descrunta nu descruntați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.