descurcătură

Romanian

Etymology

From descurca +‎ -ătură.

Noun

descurcătură f (plural descurcături)

  1. disentanglement

Declension

Declension of descurcătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative descurcătură descurcătura descurcături descurcăturile
genitive-dative descurcături descurcăturii descurcături descurcăturilor
vocative descurcătură, descurcăturo descurcăturilor

References

  • descurcătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.