desemna
Romanian
Etymology
Borrowed from French désigner, Latin designare, based on Romanian semn. Doublet of designa and desena.
Verb
a desemna (third-person singular present desemnează, past participle desemnat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of desemna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a desemna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desemnând | ||||||
| past participle | desemnat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desemnez | desemnezi | desemnează | desemnăm | desemnați | desemnează | |
| imperfect | desemnam | desemnai | desemna | desemnam | desemnați | desemnau | |
| simple perfect | desemnai | desemnași | desemnă | desemnarăm | desemnarăți | desemnară | |
| pluperfect | desemnasem | desemnaseși | desemnase | desemnaserăm | desemnaserăți | desemnaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desemnez | să desemnezi | să desemneze | să desemnăm | să desemnați | să desemneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desemnează | desemnați | |||||
| negative | nu desemna | nu desemnați | |||||