desfăcător

Romanian

Etymology

From desface +‎ -ător.

Adjective

desfăcător m or n (feminine singular desfăcătoare, masculine plural desfăcători, feminine and neuter plural desfăcătoare)

  1. opening

Declension

Declension of desfăcător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite desfăcător desfăcătoare desfăcători desfăcătoare
definite desfăcătorul desfăcătoarea desfăcătorii desfăcătoarele
genitive-
dative 		indefinite desfăcător desfăcătoare desfăcători desfăcătoare
definite desfăcătorului desfăcătoarei desfăcătorilor desfăcătoarelor

Noun

desfăcător m (plural desfăcători)

  1. opener

Declension

Declension of desfăcător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative desfăcător desfăcătorul desfăcători desfăcătorii
genitive-dative desfăcător desfăcătorului desfăcători desfăcătorilor
vocative desfăcătorule desfăcătorilor

References

  • desfăcător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.