desfăcătură

Romanian

Etymology

From desface +‎ -ătură.

Noun

desfăcătură f (plural desfăcături)

  1. undoing a spell

Declension

Declension of desfăcătură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative desfăcătură desfăcătura desfăcături desfăcăturile
genitive-dative desfăcături desfăcăturii desfăcături desfăcăturilor
vocative desfăcătură, desfăcăturo desfăcăturilor

References

  • desfăcătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.