despăduri

Romanian

Etymology

From des- +‎ împăduri.

Verb

a despăduri (third-person singular present despădurește, past participle despădurit) 4th conjugation

  1. to deforest

Conjugation

    conjugation of despăduri (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a despăduri
gerund despădurind
past participle despădurit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present despăduresc despădurești despădurește despădurim despăduriți despăduresc
imperfect despăduream despădureai despădurea despăduream despădureați despădureau
simple perfect despădurii despăduriși despăduri despădurirăm despădurirăți despăduriră
pluperfect despădurisem despăduriseși despădurise despăduriserăm despăduriserăți despăduriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să despăduresc să despădurești să despădurească să despădurim să despăduriți să despădurească
imperative — tu — — voi —
affirmative despădurește despăduriți
negative nu despăduri nu despăduriți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.