despărțământ
Romanian
Etymology
From despărți + -ământ.
Noun
despărțământ n (plural despărțăminte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | despărțământ | despărțământul | despărțăminte | despărțămintele | |
| genitive-dative | despărțământ | despărțământului | despărțăminte | despărțămintelor | |
| vocative | despărțământule | despărțămintelor | |||