despărțiciune

Romanian

Etymology

From despărți +‎ -ciune.

Noun

despărțiciune f (plural despărțiciuni)

  1. separation

Declension

Declension of despărțiciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative despărțiciune despărțiciunea despărțiciuni despărțiciunile
genitive-dative despărțiciuni despărțiciunii despărțiciuni despărțiciunilor
vocative despărțiciune, despărțiciuneo despărțiciunilor

References

  • despărțiciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.